unul dintre modurile de a separa subiectul de fundal e panoramarea ("panning" pentru cei ce prefera englezismele)dar e ceva deosebit cu abordarea asta , reuseste sa comprime o bucata de timp intr-o imagine si sa te faca sa uiti nitel de spatiul in care a fost facuta poza si de componenta lui statica.

si-acum vine treaba chiar interesanta , un anume domn pe nume Adam Magyar s-a hotarat sa ignore complet componenta asta statica. pune un aparat pe un trepied, il tine nemiscat si il pune sa faca poza dupa poza timp de zeci de secunde-minute. pozele astea au si ele ceva special , au grosimea de doar un pixel (sunt practic o coloana de pixeli) si sunt facute la intervale mici (cateva sute pe secunda). dupa ce termina de facut le aseaza pe o axa a timpului inversata , adica momentul zero e in dreapta si ultima milisecunda in stanga , nu lasa spatiu intre ele si obtine o poza. e o poza in care tot ce se misca se misca in aceeasi directie (de la stanga la dreapta , aparatul vazand mai intai varful pantofului , apoi genunchiul si abia apoi varful nasului si uite-asa nasul va fi intotdeauna mai la stanga decat varful bocancului )

nenea asta pozeaza timpul , pur si simplu. spatiul e responsabil doar de tonurile dungilor orizontale de pe fundal.

seriei ii zice "urban flow" :
[link]